Conspiratia Graalului | Autori: Lynn Sholes, Joe Moore

Proiectul Hades – o denumire elocventă pentru un proiect înspăimântător, pus la cale de Forţele Răului. După pierderea bătăliei pentru cucerirea Raiului, Lucifer şi îngerii rebeli au fost alungaţi din Paradis şi condamnaţi pentru eternitate la Lumea Întunericului.

Dornic să se răzbune şi văzând că omul este vulnerabil şi poate fi ispitit, Lucifer-Satana inventează metode din ce în ce mai sofisticate de a împiedica sufletele oamenilor să intre în Împărăţia Cerurilor.

El îşi adună o nouă armată, Armata Rubiniilor, formată din descendenţii Îngerilor Decăzuţi (Nephilini), care deţin importante funcţii politice, administrative, financiare, strategice, până la cel mai înalt nivel. Acestei Forţe a Răului i se opune o tânără ziaristă de la Sattelite News Network (SNN), Cotten Stone, specializată în antichităţi religioase, protagonista unei întregi serii pline de mistere, luptând pentru apărarea Binelui. Proiectul Hades nu este altceva decât o nouă încercare a Forţelor Răului de a prelua supremaţia asupra omenirii.

El constă într-un plan diabolic de virusare a tuturor calculatoarelor, urmând să afecteze toate sistemele globale, de la cele bancare, de apărare, comunicaţiile, transporturile, utilităţile, până la reţelele energetice, ceea ce ar fi dus la o blocare completă a tuturor resurselor şi la crearea unui haos general, omenirea autodistrugându-se.

La capătul unui drum foarte anevoios, labirintic, presărat cu crime, răpiri, urmăriri, Cotten Stone, ajutată de cardinalul John Tyler, istoric al Bibliei, preşedintele agenţiei Venatori – serviciul secret la Vaticanului -, reuşeşte să dejoace toate planurile Forţelor Răului, să găsească înainte de acestea un element enigmatic – thodiumul – absolut necesar pentru stocarea unei cantităţi uriaşe de informaţii în computerul cuantic, un supercomputer deosebit de important pentru viteza sa extraordinară de procesare a datelor şi puterea de încriptare, cu consecinţe nemaipomenite în domeniul siguranţei globale.

De fapt, acest element nu ar fi altceva decât seva cristalizată secretată de Pomul Vieţii, din care Noe şi-a construit Arca, şi care s-ar păstra doar în suliţa cu care Iisus Hristos a fost împuns în piept atunci când se afla pe Cruce. Căutarea lui reprezintă un bun prilej de a trece în revistă unele dintre cele mai importante figuri ale creştinismului (Iosif din Arimathea, Constantin cel Mare ş.a.) şi ale unor influenţi oameni politici (Adolf Hitler, Himmler, Stalin), dornici să pună mâna pe această „Lance a Destinului” care ar fi conferit puteri extraordinare posesorului ei, acesta devenind stăpânul Destinului Lumii.

Dat fiind regimul politic din China, o ţară - două sisteme, au existat şi mai există reticenţe, alimentate nu de puţine ori de mass-media europeană, privind dezvoltarea relaţiilor comerciale investiţionale ale statelor membre ale Uniunii Europene cu China.

Dar comerţul şi investiţiile sunt derulate nu de politicieni, ci de oameni de afaceri, iar orientarea acestora, în primul rând a celor informaţi, a fost îndreptată tot mai mult spre acest partener, care în ultimii ani a devenit a doua superputere a lumii, după SUA.

Ca urmare, metaforic vorbind, nu mai putem face abstracţie de prezenţa acestui “elefant” - China în arena mondială, fiind mult mai util să ne apropiem de el, să îl cunoaştem mai bine, să îmbunătăţim relaţiile cu el şi să cooperăm.

De ce am ales elefantul ca fiind sugestiv pentru China?

Nu are nici o legătură cu reprezentările religioase sau zodiacale, dar se leagă de încărcătura sa istorică şi mai ales de realizările din ultimii 30 de ani ce au propulsat-o în elita economiei mondiale.

Zair! O lume atrăgătoare şi pasionantă! Ceva ce nu am mai văzut! Am trăit altfel decât până atunci. Am văzut oameni diferiţi de noi, am studiat moravurile, obiceiurile, modul de a fi, de a gândi şi de a reacţiona al acestora. Am găsit o lume neobişnuită, am văzut peisage exotice, am făcut un salt în necunoscut.

Am trăit trecutul, prezentul şi viitorul laolaltă, pentru că Zairul este un pământ al contrastelor: contrast între negresele din mijlocul pădurii ecuatoriale pe jumătate acoperite cu un „pagne”, sfărâmând maniocul în faţa colibei primitive şi negresele elegante, cu tocuri înalte, încărcate de bijuterii, pensate şi fardate, purtând turbane sofisticate, unele conducând chiar un frumos şi strălucitor automobil, cu un aer dezinvolt... contrast între bătrânul „chef de village” vopsit pe faţă cu alb şi roşu, cu capul împodobit cu pene, îmbrăcat sumar, cu o pânză cu culori bizar combinate şi africanul purtând ochelari cu ramă groasă de baga, brăţară de aur, pantofi eleganţi şi un „abat coat”* de „haute couture”**... contrast între ritmurile barbare ale tam tamurilor şi grupurile muzicale interpretând muzică de Bach sau Mozart... contrast între cei ce împing cărucioarele „pousse pousse” şi cei ce nu se mai dau jos din Mercedesul „automatique” ultimul model, ultra sofisticat şi climatizat... contrast între vânătorii cu arc şi săgeţi din satele pierdute în adâncul pădurii ecuatoriale şi şoferii, mecanicii de locomotivă sau de vapor, medicii, inginerii şi profesorii zairezi pe care i am cunoscut pe parcursul a patru ani de convieţuire în Africa... contrast între bătrânul vrăjitor al satului, „guérisseur”*, folosind metode stranii, uneori periculoase şi crude, şi medicul autohton, devenit „l’homme en blanc”, aflat în faţa mesei de operaţii sub lumina puternică a proiectoarelor... contrast între satul din pădurea virgină şi oraşul modern.

La sat, viaţa se scurge lent, patriarhal, la fel ca acum câteva secole; la oraş găseşti o viaţă trepidantă, adaptată progresului modern, unde nimeni nu se mai miră când foloseşte trenul, automobilul, avionul, sau când citeşte ziarele locale... contrast între tam tamul străvechi şi mijloacele moderne de tele¬comunicaţii... contrast între sărăcăcioasele colibe şi uriaşele buildinguri moderne cu aer condiţionat... contrast între înălţimile înzăpezite ale munţilor şi adâncurile pădurii umede din preajma marilor lacuri şi a ecuatorului... contrast între omul din junglă care nu crede decât în forţele naturii atotstăpânitoare şi credinciosul ce cântă sub înaltele bolţi ale răcoroaselor biserici sau catedrale ce uimesc prin arhitectura şi mărimea lor... contrast între casca colonială şi pălăria de leopard – însemnul autorităţii pe aceste pământuri.

Apă, pădure, fiinţe, totul concură pentru a face din Zair un pământ al genezei. După patru ani trăiţi printre oamenii acestei ţări uriaşe, bogate şi plină de farmec, am înţeles că există posibilitatea conlucrării depline între oameni, indiferent de rasă, religie sau culoare.

George Nicolae Șovu, nascut pe data de 30 ianuarie 1931 in comuna Țițești, județul Argeș este un romancier, autor de proză scurtă, scenarist, inspector școlar, autor de manuale de limbă și literatură română. Este autorul scenariilor pentru celebra serie de filme Liceenii.

De asemenea a mai scris si aceasta carte minunata care se cheama Declaratie de dragoste. Cuvintele si expresiile pe care le foloseste sunt intradevar de nepatruns. Iti patrund in inima si suflet, te fac sa te simti diferit de restul lumii doar prin simplul fapt ca-i citesti opera. Jocul adjectivelor pe langa subsantive si ordinea intamplarilor, te face sa te simti atat de atras de lectura incat nu ai mai vrea sa dai drumul cartii.

Cred ca voi citi si Liceenii, dar asta va ramane de vazut. O lectura impresionanta, care te lasa cu sufletul la gura. Sa comentez de rau?

Cred ca as putea putin sa ma leg de dialoguri pentru ca sunt foarte dese, iar pe mine mai mult ma intereseaza descrierile si vorbirea indirecta, insa in aceasta carte fiecare dialog isi avea rostul lui. De aceea nu ma voi putea lega de dialoguri.

Inceputul si sfarsitul sunt unul si acelasi , sau cel putin asa s-ar parea . “Fata avea buze fierbinti , si ochii verzi , si parul de arama moale…” Un sfarsit impresionant, dar si un inceput ingenios . Inceputul are doar o mica parte diferita dar daca ve-ti citi cartea abea ca va ve-ti putea da seama. .

STOC EPUIZAT!