Cautare

EXTRAS:

Articolul 2

Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, libertăţii, democraţiei, egalităţii, statului de drept, precum şi pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparţin minorităţilor. Aceste valori sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin pluralism, nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi bărbaţi.

(...)

EXTRAS:

(...)

Extinderea aplicării Codului civil român şi în teritoriile româneşti de peste Carpaţi (Transilvania, fără Ardealul de Nord) a avut loc prin Decretul-lege nr. 389/1943 privind extinderea legislaţiei civile şi comerciale în România de peste Carpaţi, intrat în vigoare la 15 septembrie 1943. Uzucapiunile începute în aceste teritorii înaintea datei extin derii aplicării Codului civil au fost guvernate, în general, de vechile legiuiri maghiare sau austriece. Potrivit art. 31 din Decretul-lege nr. 389/1943: „ Prescripţiunile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sunt cârmuite în ce priveşte natura, durata şi efectele lor de dispoziţiile legii sub care au început. Când legea nouă prevede un termen mai scurt decât acel din legea veche (n.n. – Codul civil român prevedea termene mai scurte faţă de legile maghiare şi chiar faţă de Codul civil austriac, în cazul uzucapiunii scurte), se va aplica termenul mai scurt, dacă socotit din ziua punerii în aplicare a legii noi, termenul se împlineşte mai înaintea termenului prevăzut de legea veche.

(...)

EXTRAS:

(...)

În decursul vremii, sub presiunea forţelor care o controlau, căsătoria a oscilat între a fi o instituţie civilă şi una religioasă14. Pe fondul disputelor dintre biserică şi autorităţile civile, s-a ajuns la concepţia contractuală cu privire la căsătorie, care era văzută ca fiind un contract civil. Această teorie a fost amplu susţinută în perioada interbelică, autorii români definind căsătoria ca fiind „un contract între două persoane de sex diferit, încheiat în mod indisolubil, (...), cu scop de a crea o stare de familie legitimă”, sau drept „un contract solemn, prin care bărbatul şi femeia stabilesc între ei o uniune sancţionată de lege, cu scopul de a trăi împreună”. Doctrina juridică a ultimelor decenii a criticat aspru acest punct de vedere, arătând că nu se poate confunda căsătoria cu un contract civil pentru că există deosebiri esenţiale între cele două instituţii. Una dintre aceste deosebiri era cea cu privire la încetarea contractului prin acordul de voinţă al părţilor (mutuus dissensus) – simetric cu acordul de voinţă existent la încheierea contractului (mutuus consensus) – încetare mutuală care nu se putea aplica uniunii consfinţite prin căsătorie.

(...)

Industria asigurărilor este caracterizată de un ciclu de operare convenţional: companiile de asigurare încasează prime de asigurare (preţul pentru serviciile oferite) înainte să ofere ele însele beneficiile monetare, sub formă de despăgubiri.

În momentul investirii fondurilor colectate din prime încasate, asigurătorii devin expuşi unor riscuri – cum ar fi lipsa de lichiditate, nevoia de creditare, variaţiile negative ale ratei dobânzii, costul asigurării etc.

Cartea oferă o abordare nouă a conceptului de Responsabilitate Socială Corporatistă (RSC), puternic aplicată domeniului afacerilor, analizând amplu ansamblul responsabilităţilor componente RSC: responsabilitatea etică, responsabilitatea juridică, responsabilitatea economică, responsabilitatea ecologică şi responsabilitatea filantropică.

Lucrarea are în vedere ultimele abordări legislative adoptate până în prezent la nivelul Uniunii Europene în domeniul responsabilităţii sociale corporatiste.

Interesul pentru abordarea acestei temei s-a născut din dorinţa acoperirii unei lacune semnalate în discursurile ştiinţifice referitoare la lege care se limitează adesea doar la definirea legii, enumerarea formelor şi a caracterelor acesteia în contextul general al analizării surselor formale ale dreptului sau se preocupă doar de aplicarea legii în timp şi spaţiu ori de interpretarea ei.

Prin reflecţia propusă asupra rolului şi funcţionalităţii legii contemporane şi prin propunerile de soluţii pentru depăşirea crizei în care legea se găseşte de ceva vreme, prezentul studiu se înfăţişează ca o lucrare singulară în peisajul juridic actual.

EXTRAS:

(...)

Referitor la organizarea primelor grupuri criminale, legenda povesteşte despre trei cavaleri spanioli, Osso, Mastrosso şi Carcagnosso, care au trăit probabil în perioada 1400-1450 şi care au făcut parte din Garduna – o sectă fondată la Toledo în 1412, care se deda la recuperări, şantaje, sechestrări de persoane, în scopul obţinerii de bani din răscumpărare şi biruri. Osso, Mastrosso şi Carcagnosso, conform legendei, au mers în Italia, debarcând pe insula Favignana şi, după o muncă de aproximativ 30 de ani, au construit o asociaţie care s-a divizat succesiv în trei trunchiuri separate, denumite Mafia în Sicilia, Camorra în zona napoletană şi ’Ndrangheta în Calabria. Această legendă reprezintă şi astăzi „Codul de asociere mafiotă” şi este folosită pentru a crea mitul şi a confirma legătura de asociere, făcând trimitere la timpurile îndepărtate.

În opinia majorităţii cercetărilor, crima organizată, ca fenomen, este o creaţie a ultimelor secole şi a apărut în diverse puncte de pe glob (SUA, China, Japonia, Italia), în anumite condiţii şi având cauze specifice de ordin istoric şi social, sub diverse denumiri: mafia, yakuza, triade etc.

(...)

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

(...)

Capitolul I.

Consideraţii preliminare

1. Amploarea şi diversificarea fenomenului infracţional, în general, a criminalităţii organizate şi a terorismului, în special, caracterul transfrontalier al reţelelor criminale, resursele logistice deosebite alocate de acestea pentru consolidarea activităţilor ilicite au făcut ca procedeele investigative clasice folosite de organele de urmărire penală să devină practic ineficiente şi nerealiste. De aceea, societatea modernă a impus crearea unor instrumente investigative complexe, dublate de adoptarea unor decizii-standard la nivel naţional şi internaţional, menite a conferi autorităţilor statale capacităţi sporite de control şi combatere a infracţionalităţii grave, chiar dacă, de multe ori, adoptarea şi utilizarea unor astfel de mijloace au ridicat serioase controverse în materia încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În abordarea tehnică a acestei teme de analiză trebuie plecat şi de la ideea că, pentru forme speciale de criminalitate – şi criminalitatea organizată, ca cea mai gravă formă de criminalitate pe care a cunoscut-o vreodată omenirea, are această caracteristică –, trebuie găsite forme speciale de combatere. Statul, confruntat cu această revoluţie a informaţiei, trebuie să identifice noi tipuri de pattern-uri acţionale, care să se plieze pe nevoia de răspuns rapid, flexibilitate şi organizare ce s-au impus în lumile postmoderne.

(...)

EXTRAS:

(...)

Trăsăturile normativităţii juridice sunt următoarele:

1. Ca regulă generală, principala caracteristică vizează obligativitatea şi generalitatea aplicării normelor de drept la toţi indivizii, normele de conduită juridică având trecute în conţinutul lor şi sancţiunea în cazul nerespectării acestora şi bucurându-se de posibilitatea concretă de a fi aduse la îndeplinire prin forţa statală;

2. Normativitatea juridică porneşte de la scopul social al normelor. Astfel, deşi reprezintă în concret voinţa legiuitorului materializată în normele juridice adoptate, ea porneşte dintr-o nevoie socială, din necesitatea de a reglementa raporturi juridice între oameni şi are astfel un scop social, în esenţă scopul de a asigura un echilibru în viaţa politică, economică şi socială de zi cu zi.

(...)

STOC EPUIZAT!

EXTRAS:

(...)

Art. 1. Scopul şi sfera de cuprindere a Codului fiscal. (1)^[1] Prezentul cod stabileşte cadrul legal pentru impozitele, taxele şi contribuţiile sociale obligatorii prevăzute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj şi fondul de garantare pentru plata creanţelor salariale, precizează contribuabilii care au obligaţia să plătească aceste impozite, taxe şi contribuţii sociale, precum şi modul de calcul şi de plată al acestora. Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe şi contribuţii sociale. De asemenea, autorizează Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea prezentului cod şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

(...)