Recent adaugate

Crescatoria de Gaste

Crescatoria de Gaste

Pret intreg: 29.00 Lei (RON)
Pretul nostru: 23.20 Lei (RON)
Reducere: 5.80 Lei (RON) (20.00%)
ALTOIREA, pe intelesul tuturor

ALTOIREA, pe intelesul tuturor

Pretul nostru: 23.50 Lei (RON)
Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Pret intreg: 110.00 Lei (RON)
Pretul nostru: 99.00 Lei (RON)
Reducere: 11.00 Lei (RON) (10.00%)

Google+

Adrian Neacsu | Cum poate fi castigat razboiul cu bancile pe frontul clauzelor abuzive

Date: 2014-10-15

Avocatul Adrian Toni Neacşu arată, pe www.jurindex.ro, că în România există în acest moment aproximativ 5,6 milioane de credite bancare. Cifra vizează toate tipurile de contracte de credit în vigoare, adică atât creditele de consum, cât și cardurile de credit ori creditele ipotecare. Statisticile BNR arată că pentru aceste credite populația României înregistrează restanțe într-o lună de circa 27,8 miliarde lei. Un număr impresionant de 660.000 de persoane fizice sunt în imposibilitate de a-și plăti ratele creditelor contractate. Creditele în valută reprezintă cumulat peste 64% din sumele pe care românii nu au reuşit să le plătească la timp. După euro, cele mai mari restanţe sunt cele la creditele în franci elveţieni.

Situația la nivel național este replicata la un nivel mai mic în Vrancea. La sfârșitul lui august 2014 vrâncenii aveau rate neplătite de 130,8 milioane la creditele în lei și de 87,9 milioane la creditele în valută. Vrancea se află cam la jumătate într-un clasament al județelor cu cele mai mari credite neperformante, însă având în vedere mărimea mică a județului nostru, situația este de fapt mult mai dificilă.

Cea mai mare parte a contractelor bancare nu sunt versiuni unice, negociate individual cu clienții, ci sunt pre-tipizate. Astfel se face că în acest moment pe piață nu se găsesc sute de mii de contracte de credit în care există dificultăți de returnare, ci doar un număr relativ determinat de contracte cadru, pe care practic clienții nu au avut puterea de a le adapta situației lor. Fiecare bancă mare are de fapt câte un model unic pentru fiecare tip de credit, cu aceleași conținut și aceleași clauze. Tocmai de aici vine dificultatea afișată de sistemul bancar în fața legislației care permite anularea clauzelor abuzive în instanțe. Temerea nu este legată de sumele de bani “pierdute” în mod direct ca urmare a proceselor, fie ele individuale sau colective. Deși se derulează deja de peste 4 ani, campania de anulare a clauzelor abuzive în justiție nu a privit până acum decât în jur de 15.000 de procese la nivel național. Nesemnificativ, câtă vreme se apreciază că sunt încă în vigoare peste 3 milioane de credite contractate în anii 2010, când legislația nu proteja aproape de loc împotriva clauzelor abuzive. Sistemul bancar pierde doar firimituri din contractele de credit rescrise de judecători. Imensa majoritate a populației debitoare la bănci suportă în tăcere greutatea clauzelor bancare.

Băncile sunt cu adevărat terorizate doar de riscul de contagiere. Odată ce o clauză dintr-un contract a fost declarată abuzivă de către o instanță de judecată și a fost anulată, ea poate fi îndepărtată cu minim efort din toate contractele identice. Cele 15.000 de procese vizează de fapt un număr restrâns de bănci, de contracte și de clauze. Clauzele deja anulate de judecători sunt multiplicate în sute de mii de alte contracte identice. Este predictibil că ori de câte ori acea clauză va ajunge în fața unui alt judecător acesta o va anula din nou. Pentru asta însă, ea trebuie să ajungă de fiecare dată pe masa judecătorului. Din păcate legislația actuală nu permite foarte ușor anularea de drept din toate contractele în vigoare a clauzelor deja considerate abuzive. Este încă nevoie de decizie personală, iar fiecare persoană care are un credit care nu a fost negociat și care conține clauze deja constate abuzive față de alte persoane, trebuie să aibă inițiativă și să formuleze o acțiune în instanță.

Principalii aliați ai sistemului bancar sunt lipsa de informare și lipsa de organizare. Lipsa de informare privește situația la nivel național, iar lipsa de organizare este o deficiență specifică Vrancei. Cetățenii nu cunosc cât de întinsă este epidemia clauzelor abuzive și cât de mult din aceasta au asanat deja instanțele. Deja contractele de creditare standard folosite majoritatea băncilor au fost demascate ca având clauze abuzive. Volksbank România SA (comision risc și comision de administrare), Alpha Bank România SA (dobânda, comision de risc și administrare), Piraeus Bank (dobânda, marja băncii), Raiffesen Bank (dobândă, comisioane), Banca Comercială Româna (dobânda, comision de risc, administrare și acordare), Banca Românească (comision administrare și monitorizare), OTP Bank (dobânda, taxe și comisioane) dar și alte bănci au sute de mii de contracte în vigoare care conțin clauze abuzive. După știința mea, dintre băncile mari doar Unicredit Tiriac și Banca Transilvania au scăpat până acum de cenzura instanțelor. Oamenii nu cunosc acest lucru, iar informațiile autentice, cu atât mai puțin cele locale, sunt puține. În al doilea rând, victimele unor astfel de credite abuzive nu reacționează organizat. Atunci când acum 4 ani amicul meu Gigi Piperea, singur împotriva tuturor, punea la cale conceptul proceselor colective, cu zeci, sute sau chiar mii de reclamanți, lansa un model care din păcate nu a fost urmat pe scară largă și cu siguranța nu în Vrancea. Aici debitorii băncilor încă preferă să-și rezolve problemele individual. Pe rolul instanțelor noastre locale se găsesc în mod sporadic cauze având ca obiect clauzele abuzive.

Un plus de informații privind ceea ce deja s-a întâmplat la alte instanțe din țară și mai ales o minimă organizare în cadrul unor plângeri colective a celor ce se consideră victime ale clauzelor abuzive impuse de bănci, pot schimba radical și în Vrancea raportul de forțe față de puternicul sistem bancar.

Bătălia clauzelor abuzive este ca și câștigată, cu singura condiție ca victimele creditării să decidă să o poarte împreună, iar nu de unii singuri.

 

Despre autor:

Adrian Toni Neacșu a început ca judecător la Judecătoria Panciu în 1998. Din 1999 a fost numit judecător la Judecătoria Focșani, iar din 2004 a promovat ca judecător la Tribunalul Vrancea. A activat atât în secțiile penale cât și în secțiile civile. Începând cu anul 2006 a exercitat prin concurs două mandate de președinte al Tribunalului Vrancea. În 2011 a fost ales reprezentant în Consiliul Superior al Magistraturii al celor 1.000 de judecători de la tribunalele din țară. În prezent este avocat.
 
S-a implicat activ în mișcările asociative ale judecătorilor, în calitate de organizator și lider. Este membru fondator al Uniunii Judecătorilor din România (UNJR), al Societății pentru Justiție, fost vicepreședinte al Asociației Magistraților din România, fondator al Rețelei Naționale a Adunărilor Generale ale instanțelor judecătorești (RNAG) și membru al International Association for Court Administration (IACA).
 
Este creatorul proiectului Jurindex – indexul jurisprudenței naționale, proiectul național de publicare integrală pe internet a hotărârilor judecătorești și fondatorul Romanian Legal Institute Information (RoLII) care este succesorul instituțional al acestui proiect original.
 
Este fost formator al Școlii Naționale pentru Grefieri și membru fondator al Institutului de Drept Practic. Începând din 1999 a publicat numeroase articole de specialitate și de opinie, inițial în literatura de specialitate, iar apoi în mediul online.
 

 

Este autorul cărților “Între statul de criză și statul de drept” (editura Universul Juridic, 2010) și “Convinge judecătorul – tehnica și arta convingerii instanței” (editura Wolters Kluwer, 2014). Este redactor-șef al revistelor Pandectele Române și Monitorul Jurisprudenței și coordonator al proiectului online www.magistrati.ro.

Newsletter

Enter your email to subscribe to Newsletter:

Cosul de cumparaturi

In acest moment, COSUL DE CUMPARATURI este gol !

Moneda

Bestsellers

eXTReMe Tracker