Cautare

EXTRAS:

TITLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE

PRIVITOARE LA DREPTUL DE MOȘTENIRE

Capitolul I. Noțiune și caractere juridice

Secțiunea 1. Considerații introductive

1. Cadrul legal de reglementare

1. În materia succesiunilor, soluţia legislativă propusă prin noul Cod civil menţine, în principiu, regulile fundamentale care s-au conturat în timp şi care şi-au găsit reglementarea şi în Codul civil de la 1864. Elementele de noutate introduse în această materie sunt menite, pe de o parte, să sporească efi cienţa practică concretă a reglementării legale, dar şi să protejeze interesele moştenitorilor şi ale terţilor ce pot fi afectaţi de efectele transmisiunii succesorale, ale modului de exercitare a dreptului de opţiune, sau de partajare a masei succesorale. Se poate menţiona dintru început că, prin noul Cod civil, care în materia succesiunilor este construit pe dispoziţiile vechiului Cod, se încearcă înlăturarea disputelor care s-au conturat în timp în doctrină şi jurisprudenţă cu privire la modul de interpretare şi apli care a dispoziţiilor legale aplicabile în materie. De aceea, elementele veritabile noi în materia analizată sunt relativ puţine, putând vorbi mai mult despre o reaşezare a reglementării legale şi despre o în cer care de a asigura o corespondenţă deplină între cerinţele realităţii economico-sociale prezente şi soluţiile oferite de dispoziţiile legale.

În vechiul Cod civil, materia succesiunilor o găseam regle men tată în Cartea III, titlurile I şi II, moştenirea fi ind analizată prin prisma cali- fi cării sale ca fi ind un mod de dobândire a dreptului de pro prietate.

(...)

EXTRAS:

Art. 535. Noţiune. Sunt bunuri lucrurile, corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial.

Doctrină

1. Într-un prim înţeles, termenul „bun” desemnează orice lucru cu privire la care pot exista drepturi (şi obligaţii) patrimoniale. Într-un al doilea înţeles – mai larg –, termenul „bun” desemnează orice element al activului patrimonial al unei persoane; cu alte cuvinte, „bunul” – în sens larg – se referă nu numai la lucruri, ci şi la drepturile privitoare la acele lucruri (M.I. Eremia, în Tratat de drept civil, 1967, p. 209).

2. Bunul, în sens restrâns, reprezintă valoarea economică ce este utilă pentru satisfacerea nevoilor materiale şi spirituale ale omului şi care este susceptibilă de apropriere (însuşire) sub forma drepturilor patrimoniale (G. Boroi, p. 97).

3. Bunurile se clasifică în următoarele categorii:

1) după criteriul stabilităţii aşezării lor, determinată de natura bunului ori calificarea dată de lege:

a) mobile şi b) imobile;

2) după cum sunt aflate sau nu în comerţ:

a) aflate în circuitul civil şi b) scoase din circuitul civil;

3) după modul de determinare:

a) determinate individual şi b) determinate generic;

4) după criteriul posibilităţii de a fi înlocuite unele cu altele în executarea unei obligaţii:

a) fungibile şi b) nefungibile;

5) după criteriul caracterului lucrului de a face obiectul folosinţei repetate sau de a-şi pierde fiinţa la prima lui întrebuinţare:

a) consumptibile şi b) neconsumptibile;

6) după cum sunt sau nu susceptibile de a produce fructe:

a) frugifere şi b) nefrugifere;

7) după cum existenţa bunului este materială sau abstractă:

a) corporale şi b) incorporale;

8) după cum pot fi sau nu împărţite:

a) divizibile şi b) indivizibile;

9) după corelaţia dintre ele: a) principale şi b) accesorii;

10) după criteriul domenialităţii: a) din domeniul public şi b) din domeniul privat;

11) după cum sunt sau nu susceptibile de urmă- rire silită: a) sesizabile şi b) insesizabile;

12) în regim matrimonial: a) comune şi b) proprii;

13) în funcţie de rolul lor în procesul de producţie: mijloace fixe, mijloace circulante, produse şi fonduri băneşti

(M. Costin, M.Mureşan, V.Ursa, p. 54, 55; I. Rosetti-Bălănescu ş.a., p. 159, 160; M.I. Eremia, p. 210-229; G. Boroi, p. 98 şi urm.).

(...)

EXTRAS:

(...)

Aspecte de complexitate similare genocidului sunt prezente, deopotrivă, şi în cazul celorlalte crime prevăzute în cuprinsul statutelor instanţelor penale internaţionale, într-o manieră specifică fiecăreia, fapt pentru care, putem aprecia că, în cea mai mare parte a modalităţilor lor de comitere, crimele internaţionale au o natură complexă, care poate fi dedusă explicit sau implicit din textele incriminatorii ale crimelor. Astfel, toate cele trei crime definite în statutele instanţelor penale internaţionale şi denumite generic crime de război, crime împotriva umanităţii şi genocid presupun, în majoritatea modalităţilor lor, comiterea unor infracţiuni întâlnite în dreptul comun al statelor cum ar fi omorul, tortura, vătămarea corporală, ameninţarea, violul, distrugerea etc., dar care, datorită anumitor împrejurări de natură obiectivă, cum ar fi starea de război, comiterea la scară a crimelor, caracterul protejat al unor persoane şi bunuri etc., sau de natură subiectivă, cum ar fi cunoaşterea calităţii de prizonier, a faptului că victimele aparţin unor grupuri etnice, naţionale, rasiale, religioase, a unui anume plan de distrugere, în totalitate sau în parte, a unor asemenea grupuri etc., devin crime complexe de natura celor mai sus enumerate. În ce priveşte obiectul studiului nostru, apreciem că natura complexă a acestor crime ne înfăţişează implicit anumite condiţii specifice pentru reţinerea diferitelor modalităţi participative, aspecte pe care le vom analiza amănunţit în capitolele ce urmează.

(...)

EXTRAS:

(...)

Capitolul II. tentativa Art. 20. Conţinutul tentativei. (1) Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi­a produs efectul.

(2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori datorită împrejurării că în timpul când s­au săvârşit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.

(3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.

(...)

Editia de fata cuprinde Decizia Curtii Constitutionale nr. 206/2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4145 alin. (4) din Codul de procedura penala (M. Of. nr. 350 din 13 iunie 2013). De asemenea, sunt redate, sub forma de note de subsol, modificarile si completarile aduse legilor speciale de catre Legea nr. 255/2013 pentru punerea in aplicare a noului Cod de procedura penala, in vigoare de la 1 februarie 2014.

Drept international privat. Partea generala. Partea speciala. Normele conflictuale in diferite ramuri si institutii ale dreptului privat reprezinta un complex in materia dreptului international privat ce cuprinde, în Partea generală, analiza principalelor instituţii de generală aplicare ale dreptului internaţional privat, şi anume: elementul de extraneitate; conţinutul, domeniul şi izvoarele dreptului internaţional privat; calificarea; retrimiterea; aplicarea legii străine; ordinea publică şi frauda la lege în dreptul internaţional privat; conflictul de legi în timp şi spaţiu; conflictul mobil de legi; alte feluri de conflicte în dreptul internaţional privat.

Partea specială este dedicată analizei normelor conflictuale în toate ramurile şi instituţiile dreptului privat, respectiv:

- starea şi capacitatea persoanei fizice şi juridice;

- relaţiile de familie;

- bunurile şi fiducia; moştenirea;

- actele juridice în general şi contractele speciale în materie civilă şi comercială;

- faptele juridice; transporturile;

- raporturile de muncă;

- dreptul de proprietate intelectuală.

Tratatul se întemeiază pe prevederile Noului Cod civil şi Noului Cod de procedură civilă, regulamentele Uniunii Europene (inclusiv Regulamentele Roma I, Roma II şi Roma III) şi convenţiile bi și multilaterale la care România este parte, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, practica judiciară şi arbitrală română şi străină, doctrina de specialitate română şi străină, în materie.

Tratatul este destinat studenţilor la nivel de licenţă şi cursanţilor la master şi doctorat, altor teoreticieni ai dreptului (cercetători ştiinţifici etc.), practicienilor dreptului (judecători, avocaţi, notari, consilieri juridici etc.), precum şi oricăror persoane care doresc să studieze dreptul internaţional privat.

Cursul de drept constituţional al profesorilor Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu constituie unul din reperele devenite clasice pentru literatura de specialitate din România.

Ediţia de faţă, a 14-a la numar, revăzută şi adusă la zi cu ultimele evoluții în plan instituțional, prezintă într-o manieră accesibilă şi riguroasă, principalele coordonate ale gândirii juridice cu privire la concepte fundamentale precum puterea de stat, teoria separației puterilor în stat, partidele politice, sistemul electoral, parlamentul, guvernul, autoritatea judecătorească.

Prin conţinutul şi maniera de abordare lucrarea se adresează tuturor celor interesaţi de încadrarea juridică a fenomenului politic din ţara noastră, în primul rând studenţilor din învăţământul juridic, dar şi practicienilor dreptului, ziariştilor din presa scrisă şi vorbită şi, nu în ultimul rând, politicienilor, indiferent de apartenență

EXTRAS:

Capitolul I. Reglementarea instituţiei camerei preliminare şi

modificările aduse de noul Cod de procedură penală cu privire la nulităţi,

prezentarea materialului de urmărire penală şi sesizarea instanţei

Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură penală, activitatea de verificare a legalităţii sesizării instanţei şi a legalităţii administrării probelor ori a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se va efectua de către judecătorul de cameră preliminară, care în faza premergătoare şi distinctă judecăţii va trebui să efectueze controlul specific astăzi instituţiilor reglementate de art. 300 şi art. 332 CPP.

Având în vedere modificările majore ce vor surveni în cadrul procedurii penale cu ocazia intrării în vigoare a noului cod, considerăm că se impune a fi făcută o prezentare succintă a noii instituţii a camerei preliminare şi totodată o evidenţiere a modificărilor care vor fi aduse principalelor instituţii juridice ce vor avea în continuare relevanţă la momentul verificării realizate în cadrul procedurii camerei preliminare.

Această prezentare va facilita în acelaşi timp parcurgerea cu uşurinţă a speţelor şi notelor doctrinare ce fac obiectul prezentei lucrări, din perspectiva noilor instituţii şi noţiuni juridice.