Cautare

Autorul - Mihail Udroiu, membru a numeroase comisii de elaborare a subiectelor la examenele de admitere în magistratură sau promovare în funcţii de execuţie a magistraţilor, a gândit un format mult mai util şi prietenos pentru cei care aleg să înveţe după această carte.

Aceasta editie vine cu multe elemente noi, unele de mare complexitate, dar fără a pierde din simplitatea şi conciziunea stilului:

1. comentarii suplimentare atât cu privire la instituţiile de drept penal, partea generală, cât şi cu privire la infracţiunile din partea specială;

2. soluţii jurisprudenţiale noi ale instanţei supreme şi ale altor instanţe naţionale, multe dintre acestea din urmă nepublicate, riguros selecţionate şi inserate; fiecare speţă este exemplul ce clarifică şi punctează comentariul exact acolo unde trebuie;

3. în premieră, jurisprudenţă în materia răspunderii penale a persoanei juridice;

4. actualizarea cărţii prin raportare la cea mai recentă legislaţie în vigoare, inclusiv modificările şi completările aduse Codului penal prin Legea nr. 27/2012 şi Legea nr. 63/2012, cuprinzând şi explicaţii ale noilor instituţii;

5. teste grilă noi.

Toate aceste elemente intrunesc complexitatea si unitatea, in această ediţie, astfel ca este considerata in acest moment, drept cea mai bună şi completa ediţie a Sintezelor de drept penal de la apariţia acestora în urmă cu mai bine de doi ani.

EXTRAS:

Capitolul X

Individualizarea pedepselor

Sectiunea 1. Notiune si forme de individualizare

- individualizarea pedepsei este un principiu al dreptului penal, potrivit caruia legea stabileste natura si limitele pedepsei aplicabile pentru o anumita infractiune, iar instanta de judecata pedeapsa concreta si modalitatea de executare a acesteia;

- individualizarea pedepsei cunoaste trei forme:

(i) individualizarea legala: stabilirea prin lege a cadrului general, a naturii si limitelor pedepsei aplicabile pentru o anumita infractiune, a criteriilor de individualizare, precum si a unor circumstante atenuante sau agravante legale;

(ii) individualizarea judiciara: stabilirea si, dupa caz, aplicarea pedepsei in limitele legale pentru savarsirea unei infractiuni;

(iii) individualizarea administrativa: se realizeaza in faza de executare de catre organele administrative de executare a pedepselor si presupune stabilirea regimului de executare, aplicarea dispozitiilor privitoare la liberarea conditionata, gratierea etc.

(...)

Aceasta noua editie, a 12-a la numar, a lucrarii Codul civil si Codul de procedura civila Coordonată de conf. univ. dr. Flavius-Antoniu Baias, aduce în atenţia celor interesaţi textul Noului Cod civil, actualizat, sub articolele căruia au fost inserate dispoziţiile tranzitorii şi finale corespunzătoare din Legea nr. 71/2011, şi Noul Cod de procedură civilă, actualizat, în vigoare de la 15 februarie 2013, cu ultimele modificări aduse prin O.U.G. nr. 4/2013 (publicată în M.Of. nr. 68 din 31 ianuarie 2013).

Culegerea legislativa mai conţine, în extras, dispoziţiile privind pregătirea punerii în aplicare a NCPC, conţinute de Legea nr. 2/2013 (publicată în M.Of. nr. 89 din 12 februarie 2013), precum şi tabele corespondenţe articole (NCPC – CPC 1865 şi alte acte normative; CPC 1865 – NCPC)

Având în vedere importanţa tot mai mare care se acordă atât la nivel naţional, dar mai ales la nivelul Uniunii Europene respectării normelor de protecţie şi bunăstare a animalelor, iniţiativa elaborării unui ghid de norme privind protecţia şi bunăstarea găinilor ouătoare nu poate fi decât de bun augur. 

EXTRAS:

Titlul IV. Executarea pedepselor privative de libertate

Capitolul I. Organizarea executării pedepselor privative de libertate

Art. 11. Penitenciarele. (1) Pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi a închisorii se execută în locuri anume destinate, denumite penitenciare.

(2) Penitenciarele se înfiinţează prin hotărâre a Guvernului, au personalitate juridică şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(3) Organizarea şi funcţionarea penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi pe pagina de Internet a Ministerului Justiţiei şi a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(4) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, secţii interioare sau exterioare ale penitenciarelor, în raport cu regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, categoriile de persoane condamnate şi cerinţele speciale de protecţie a anumitor categorii de persoane condamnate.

(5) Administraţia Naţională a Penitenciarelor stabileşte penitenciarul în care persoana condamnată va executa pedeapsa privativă de libertate. La stabilirea penitenciarului se va avea în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 noiembrie 2004);

√ Decizia nr. 507/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor penitenciare (M. Of. nr. 399 din 14 iunie 2012). Art. 9-11427 • Legea nr. 275/2006

Art. 12. Penitenciarele speciale. (1) Pentru anumite categorii de per - soane condamnate la pedepse privative de libertate se pot înfiinţa penitenciare speciale, în condiţiile art. 11 alin. (2).

(2) Penitenciarele speciale sunt:

a) penitenciare pentru minori şi tineri;

b) penitenciare pentru femei;

c) penitenciare-spital.

Art. 13. Secţiile speciale de arestare preventivă. (1) În cadrul penitenciarelor se pot înfiinţa secţii speciale de arestare preventivă, prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

(2) În secţiile speciale de arestare preventivă din penitenciare pot fi deţinute numai persoanele condamnate printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate, care sunt cercetate în stare de arest preventiv în altă cauză, precum şi persoanele arestate preventiv aflate în curs de judecată.

Art. 14.[1] Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. (1) În fiecare penitenciar se constituie o comisie pentru stabilirea, schimbarea şi individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, alcătuită din: directorul penitenciarului, care exercită atribuţiile de preşedinte al comisiei, şeful serviciului/biroului pentru aplicarea regimurilor, medicul penitenciarului, şeful serviciului/ biroului educaţie şi şeful serviciului/ biroului asistenţă psihosocială.

(2) Secretariatul comisiei prevăzute la alin. (1) se asigură de către şeful serviciului/biroului evidenţă din penitenciarul respectiv.

Art. 15. Administraţia Naţională a Penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor este instituţia publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Justiţiei, având ca scop coordonarea şi controlul activităţii unităţilor care se organizează şi funcţionează în subordinea sa.

(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

(3) Conducerea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor este asigurată de un director general, numit prin ordin al ministrului justiţiei.

(4) Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor are calitatea de ordonator secundar de credite.

(5) Finanţarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor se asigură din subvenţii acordate de la bugetul de stat şi din venituri proprii.

(6) Veniturile obţinute prin munca prestată de către persoanele condamnate vor fi folosite pentru îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie.

Notă. A se vedea şi:

√ H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 1062 din 16 [1] Art. 14 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 83/2010. Art. 12-15Legea nr. 275/2006 • 428 noiembrie 2004);

√ Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici cu statut special din Administraţia Naţională a Penitenciarelor, republicată (M. Of. nr. 628 din 22 septembrie 2009);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2003/C/2008 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 603 din 13 august 2008);

√ Decizia nr. 543/2012 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară în Administraţia Naţională a Penitenciarelor (M. Of. nr. 423 din 26 iunie 2012).

Art. 16. Siguranţa penitenciarelor. (1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor, precum şi măsurile de pază, supraveghere, escortare, menţinerea şi restabilirea ordinii şi disciplinei în rândul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate şi a persoanelor arestate preventiv, deţinute în centrele de arestare preventivă sau în secţiile speciale din penitenciare.

(2) Măsurile necesare pentru siguranţa penitenciarelor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.

(3) Penitenciarele trebuie să dispună de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor, al spaţiilor interioare şi al căilor de acces, precum şi de armamentul şi muniţia necesare.

(4) În cazul manifestărilor care tulbură ordinea şi liniştea publică din cadrul penitenciarelor sau pun în pericol viaţa ori integritatea corporală a persoanelor sau securitatea bunurilor şi care depăşesc posibilităţile de intervenţie ale Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, poate fi solicitat sprijinul Ministerului Administraţiei şi Internelor.

(5) În îndeplinirea atribuţiunilor ce îi revin, personalul din penitenciare poate folosi mijloacele tehnice din dotare, inclusiv armamentul, în condiţiile legii.

Notă. A se vedea şi:

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 1676/C/2010 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranţa locurilor de deţinere din subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (M. Of. nr. 523 din 27 iulie 2010);

√ Ordinul ministrului justiţiei nr. 2748/C/2010 pentru aprobarea Manualului de proceduri utilizat de negociatori în gestionarea incidentelor critice şi a Manualului pentru gestionarea incidentelor (M. Of. nr. 813 din 6 decembrie 2010).

Art. 17. Protecţia martorilor care execută pedepse privative de libertate. Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia penitenciarului au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este arestat preventiv.

(...)

Aceasta editie a Noului Cod de procedura civila este actualizata la data de 19 februarie 2013, cuprinde si completarile aduse prin Legea nr. 206/2012 si O.U.G. nr. 4/2013, dar si dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare din Legea nr. 76/2012 si Legea nr. 2/2013 privind degrevarea instantelor judecatoresti.

Totodata, sunt redate integral sau in extras, 9 dintre cele mai uzuale acte normative care intregesc cadrul legal al procedurii civile, si anume reglementarile privind medierea, taxele de timbru si timbrul judiciar, ajutorul public judiciar in materie civila, activitatea executorilor judecatoresti si a expertilor tehnici judiciari, regimul juridic al contraventiilor, formularele privind cererile cu valoare redusa.

Avand in vedere faptul ca procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi, am considerat utila indicarea, sub fiecare articol al noului Cod, a textelor corespondente din reglementarile anterioare (Codul de procedura civila de la 1865, Codul civil de la 1864 – partea referitoare la probe, Codul comercial, Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat, O.G. nr. 5/2001 privind somatia de plata sau O.U.G. nr. 119/2007 privind ordonanta de plata, acestea fiind abrogate de la 15 februarie 2013).

In carte se mai regasesc: o tabla de materii detaliata si un index alfabetic al noului Cod, care nu fac parte din textul oficial, ci au fost intocmite de Editura Hamangiu pentru a face mai usoara cautarea institutiilor/cuvintelor-cheie in cuprinsul acestuia.

EXTRAS:

Art. 2. Semnificaţia unor termeni.

(1) [1] În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) persoană vătămată – orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate;

b) autoritate publică – orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică;

c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;

d) act administrativ-jurisdicţional – actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială; 

(...)

STOC EPUIZAT!

Capitolul II.

 Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal

Art. 10. Cazurile în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată. (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în miş- care, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există; b) fapta nu este prevăzută de legea penală;

b 1 ) fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni;

c) fapta nu a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;

d) faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii;

e) există vreuna din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei;

f) lipseşte plângerea prealabilă a persoanei vătămate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

g)[1] a intervenit amnistia, prescripţia ori decesul făptuitorului sau, după caz, radierea persoanei juridice atunci când are calitatea de făptuitor;

h)[2] a fost retrasă plângerea prealabilă ori părţile s­au împăcat ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii, în cazul infracţiunilor pen­ tru care retragerea plângerii sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală;

i) s­a dispus înlocuirea răspunderii penale;

i 1 ) [3] există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

j) există autoritate de lucru judecat. Împiedicarea produce efecte chiar dacă faptei definitiv judecate i s­ar da o altă încadrare juridică. [1]

____________

Lit. g) de la alin. (1) al art. 10 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 1 din Legea nr. 356/2006. [2]

Lit. h) de la alin. (1) al art. 10 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. XVIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010. [3]

Lit. i1 ) de la alin. (1) al art. 10 a fost introdusă prin art. I pct. 6 din Legea nr. 281/2003. Art. 9-10

(2) În cazul prevăzut la lit. f), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior în condiţii legale.

Notă. 1. Cu privire la lit. b1 ) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea şi art. 181 – „Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni” din Codul penal.

2. Cu privire la lit. e) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea Capitolul V – „Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei” (art. 44­51) din Titlul II al Părţii generale din Codul penal.

3. Cu privire la lit. f)­h) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea Titlul VII – „Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele condamnării” al Părţii generale din Codul penal.

4. Cu privire la lit. i) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea Titlul IV – „Înlocuirea răspunderii penale” al Părţii generale din Codul penal.

5. Cu privire la lit. j) de la alin. (1) al art. 10, a se vedea şi:

√ art. 4 – „Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori” din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului;

√ art. 50 – „Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeaşi infracţiune” din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. 12/2008 (M. Of. nr. 866 din 22 decembrie 2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la consecinţele modificării (în sensul majorării) preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, şi a stabilit că:

„Modificarea, în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infrac- ţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală”.

Metodele de inmultire a plantelor:

arbori, arbusti, plante perene, flori de gradina, camera, balcon si ghiveci, legume si plante aromate

CARTE APARUTA IN 2013

De ce aveti nevoie sa cultivati plante?!

Se va face diferenta intre cele doua moduri de inmultire a plantelor, respectiv din seminte, cunoscuta si ca reproducere generativa sau sexuata, si inmultirea vegetativa sau asexuata, prin care bucatile de planta desprinse sau taiate din planta mama se dezvolta ulterior ca plante independente.

Ce tip de inmultire alegeti, vegetativa sau generativa, depinde de mai multi factori. Un rol important il joaca optiunile spatiale si uneltele aflate la dispozitia gradinarului. De exemplu, aveti o mica sera in gradina? In mod special trebuie sa va ganditi ce tip de inmultire este mai bine de aplicat speciilor sau varietatilor de plante pe care le aveti, ce va oferi pe viitor cele mai puternice si sanatoase plante.

Unele plante pot creste frumos si fara echipament sau containere speciale. Este suficient sa le oferiti un loc la fereastra sau un spatiu mai protejat in gradina, plantelor lemnoase, unde se pot inmulti prin seminte. La alte plante sau alte metode de inmultire, ca cea prin butasi, veti avea totusi nevoie de unelte si containere.

(...)