Păsări de apartament - nutriţie, adăposturi, boli, tratamente este o carte ce oferă tuturor posesorilor de păsări de apartament, baza de cunoştinţe necesară pentru recunoaşterea şi evaluarea corectă a celor mai frecvente boli ale păsărilor de apartament.

Elementele de bază sunt descrise în capitolele: Anatomie şi fiziologie, Profilaxia bolilor şi Primul ajutor; sunt înfăţişate cele mai frecvente boli (cu ilustraţii color) şi indicaţii pentru recunoaşterea bolilor.

De acelasi autor, 

Teoria si practica vinificarii familiale | Autor: Gh. Bernaz

Ratele si gastele sunt pasari de curte pasnice si nepretentioase.

Cine se bucura de privilegiul de a avea o ograda, fara sa mai vorbinm de un petic de teren in jurul casei, poate verifica singur avantajele cresterii acestor pasari care poate deveni chiar un hobby.

Toate informatiile necesare unui mic crescator de rate si gaste dar suficiente si unui intreprinzator de anvergura vor fi gasite in cuprinsul acestei carti.

Cultura sfeclei

(sfecla de zahar, sfecla furajera, sfecla rosie, loturi semincere pentru sfecla)

Consumul mondial de zahar este asigurat in proportie covarsitoare de trestia de zahar si de sfecla de zahar. Daca trestia de zahar care detine suprematia, nu intalneste conditii prielnice de dezvoltare oriunde pe glob, sfecla de zahar detine un areal favorizant extrem de extins atat in emisfera nordica cat si in cea sudica. 

In perspectiva din ce in ce mai conturata,a cresterii cererii de biocarburanti la nivel mondial,sfecla de zahar detine avantajul suficientei unei tehnologii extrem de simple in vederea obtinerii de alcool etilic(folosit direct drept combustibil).

Cresterea cererii de biocarburanti va atrage dupa sine extinderea suprafetelor cultivate cu sfecla.

Lucerna aparţine familiei leguminoaselor şi este caracterizată de capacitatea de a fixa azotul atmosferic în urma unei simbioze existente între plantă şi o bacterie care se dezvoltă în sistemul radicular al plantei. Vom înţelege, aşadar, de ce lucerna este inclusă în rândul „plantelor cu viitor asigurat“: dacă astăzi, în bună parte, azotul atmosferic este adus într-o formă utilizabilă în multe domenii dar mai ales în agricultură, cu consumuri uriaşe de energie termică (metan), se pune întrebarea legată de înlocuirea acestui procedeu în momentul secătuirii resurselor energetice fosile. Lucerna este un răspuns potenţial la această întrebare.

Lucerna se cultivă singură sau într-un amestec de seminţe cu o graminee cum ar fi de pildă ovăzul. Putem cultiva lucernă mai pe toate solurile evitându-le însă pe cele foarte acide (pH < 5) sau băltirile. Solurile asanate şi profunde sunt totuşi preferate din cauza ofertei de posibilităţi pentru dezvoltarea rădăcinilor pivotante.

Trebuie ştiut că rădăcinile lucernei pot pătrunde până la 10 m adâncime oferind o rezistenţă sporită la secetă prelungită.

De asemenea lucerna e destul de rezistentă a temperatură, la o variabilitate excesivă între frig şi căldură nu se produc pagube notabile. Datorită faptului că reprezintă un furaj valoros chiar şi când se conservă prin uscare dar şi din cauza capacităţii lucernei de fixare a azotului atmosferic producţiile de lucernă şi deci suprafeţele cultivate sunt remarcabile.

Lucerna pe care o cultivăm sau pe care o vedem cultivată poate aparţine uneia dintre cele două specii consacrate: Medicago Sativa şi Medicago Falcata.

Caracteristicile boabelor de lupin dulce la fac apte pentru consumul de catre animale fie sub forma de nutreturi preparate industrial,fie ca si consum direct, in exploatatiile zootehnice. Alte utilizari potentiale pot avea loc in alimentatia umana dar si in industrie. 

Cartea vine in sprijinul producatorilor agricoli de graunte,al crescatorilor de animale rumegatoare dar si al producatorilor industriali de nutreturi concentrate. 

La fel ca fasolea si ca mazarea, lupinul dulce contribuie la o agricultura foarte economica, cu limitarea drastica a importului de turte de soia. Nu in ultimul rand se subliniaza aportul de azot in sol asigurat de aceasta leguminoasa inca insuficient de cunoscuta la noi dar atat de raspandita in multe zone europene.

Combustibilii pe baza de alcool aprind imaginatia omului in aceeasi maniera in care explodeaza in cilindrii motorului cu combustie interna. Ei potenteaza gandirea umana cu aceeasi volatilitate evidenta care propulseaza un camion de 7 tone pe autostrada.

Este suficient sa deschideti discutia pe o astfel de tema cu cineva care isi produce singur propriul sau biocombustibil si veti vedea ce amploare poate capata acest subiect. Impreuna cu Richard Freudenberger am fost martorii demonstratiei de putere a combustibililor pe baza de alcool obtinuti direct de la sursa.

De-a lungul Indelungatei noastre cariere de publicisti, in care am publicat nenumarate articole referitoare la sustenabilitatea carburantilor bio, am avut ocazia sa vedem masini de curse sau tractoare functionand impecabil si in cazul alimentarii lor cu biocombustibil pe baza de alcool obtinut din trestie de zahar sau porumb.

Mai impresionant, insa, a fost sa observam stralucirea din ochii persoanelor care au descoperit simplitatea si totodata extraordinara putere a combustibililor pe baza de alcool pe care o transmit motoarelor.

In anii 1970, generatia noastra era preocupata de descoperirea unor modalitati de a trai mai constient, incriminand poluarea mediului ambiant si chiar modificarile pe plan social pe care le-a generat dezvoltarea alerta a industriei internationale de petrol inregistrata in acei ani. In acea perioada s-a nascut si ideea de a gasi alternative la combustibilul fosil.

Cercetand mediul inconjurator in incercarea de a descoperi o sursa mai buna de combustibil, am avut sansa de a veni in contact cu pion ieri (in acea perioada) vizionari care au anticipat momentul necesitatii transformarii surplusului de produse agricole in combustibil avantajos si eficient. Evrika! Am fost instantaneu captivati de aceasta idee, iar unii dintre noi chiar si-au organizat intreaga cariera si viata dupa aceste principii.

Energia creatoare a acestei carti provine din multe surse distincte, fara indoiala, insa initiativa ii apartine imaginatiei umane. Cred ca am fost starniti de miracolul fundamental al fotosintezei, fenomenul natural prin care o planta vie poate capta energie solara, generata la 100 milioane de mile distanta, stocand-o apoi la nivelul tulpinii, frunzelor si sub forma zaharurilor sintetizate. Acest proces este unul de-a dreptul magic.

Sa vezi acele plante transformate intr-un combustibil lichid, volatil si curat, capabil sa propulseze un autovehicul, nu face decat sa amplifice starea de magie. Este important sa nu deveniti mult prea entuziasmati de implicarea recenta a companiilor multi nationale din domeniul energetic si de business agricol in productia de etanol.

Acestea sunt interesate de dezvoltarea productiei de etanol ca sursa de biocombustibil, insa principala calitate a combustibilului pe baza de alcool o reprezinta tocmai remarcabila flexibilitate in ceea ce priveste productia in exteriorul locatiilor ce apartin industriei energetice conventionale.

Asa cum veti afla din paginile acestei carti, combustibilii pe baza de alcool pot fi produsi oriunde exista un surplus de material energetic vegetal, de catre orice persoana care detine cateva instrumente simple si notiuni despre acest gen de activitate.

In cadrul economiei locale, recoltele anuale ale unor fermieri particulari pot furniza energia necesara desfasurarii activitatilor economice zonale in bune conditiuni.

Folosindu-ne imaginatia, nu va fi prea greu sa cream o lume in care multe comunitati isi asigura energia necesara transportului si agriculturii din resurse proprii regenerabile, ajungand astfel la o stare de indestulare si siguranta, rareori intalnite in societatea actuala.

Multe state in care carburantii sunt excesiv de costisitori, pot astfel sa isi intareasca economiile nationale, sa purifice aerul si apa si sa amelioreze calitatea vietii cetatenilor, prin adoptarea unor simple tehnologii de transformare a surplusului vegetal furnizat de recolte in biocombustibili pe baza de alcool.

Orice fermier al carui porumb excedentar a inceput sa putrezeasca in magazia de cereale, stie ca acesta miroase a energie.

Orice student la chimie care a aprins fitilul unei spirtiere umplute cu. alcol etilic produs in laborator, a fost cuprins de emotia indusa de reaprinderea energiei solare chiar in fata ochilor lui. O calitate mai subtila a biocombustibililor consta in abilitatea lor de a inlocui produsele pe baza de petrol cu variante mai sustenabile si care protejeaza mediul inconjurator.

Din ce in ce mal mult, societatea moderna devine interesata de costul real al extragerii carbunilor, petrolului si gazelor naturale. Astfel realizam ca pretul combustibilului fosil devine din ce in ce mai prohibitiv pe masura ce resursele naturale se diminueaza.

Cartea pe care v-o prezentam este traducerea lucrarii ALCOHOL FUEL aparuta in Canada cu cativa ani in urma. Fara sa se inscrie perfect in profilul editurii M.A.S.T. definit in principal de o gama aproape completa de carti de informatie in domeniul agro-zootehnic precum si de o lunga colectie intitulata "Poti face si singur", am considerat util sa o publicam pe post de deschizator al unei serii pe cat de scurta pe atat de utila mai ales in anii care vin: PLANTE CU VIITOR ASIGURAT. Seria ar fi putut sa se numeasca si altfel, cum, de exemplu, ar fi "PLANTE TEHNICE". O astfel de titulatura n-ar fi sugerat insa, nimic in plus fata de ceea ce cititorul cunoaste deja: plantele tehnice sunt plantele care in urma unor prelucrari industriale pun la dispozitia consumatorului produse valoroase cum ar fi zahar, ulei, esente, fibre etc.

Noi ne propunem (cu multa indrazneala as zice) ca un cultivator de sfecla de zahar sa nu se gandeasca doar la zahar atunci cand se hotaraste sa infiinteze o astfel de cultura ci si la rezervoarele autoturismelor care pot functiona foarte bine si cu alcool nu neaparat cu benzina. Sau ca un cultivator de plante oleaginoase sa nu aiba in imagine doar tigaia in care sfaraie uleiul in asteptarea feliilor de cartof: combustibilul diesel nu e neaparat doar motorina!

In sfarsit, atunci cand ingrasamintele chimice vor fi din ce in ce mai rare si mai scumpe vom fi nevoiti sa ne reamintim de puterea de fertilizare a unor plante cu pretentii modeste: trifoi, lucerna sau o planta foarte des intalnita in vest si aproape deloc la noi: lupinul dulce. Criza combustibililor fosili poate fi mai indepartata sau ametitor de aproape.

Lumea pregateste masuri de compensare iar plantele cu potential energetic reprezinta o componenta puternica a listei acestor masuri alaturi de energia eoliana si cea solara.

Devine, astfel, previzibil ca intr-o atmosfera decizionala normala, si subventiile agricole la plan mondial sa vizeze cu prioritate aceste culturi…

Vitele sunt cea mai importantă specie de animale din agricultura ecologică. Hrănirea lor corespunzătoare este o premisă a sănătăţii, bunăstării şi randamentului lor. Practicanţii agriculturii ecologice se confruntă deseori cu dificultăţi în stabilirea unei raţii corecte de hrană pentru vitele lor.

Cartea „Furajarea ecologică a bovinelor“ atrage atenţia asupra factorilor critici şi oferă recomandări pentru o furajare corectă. În centrul atenţiei se află cerinţele fiziologice ale vitelor, sănătatea lor ca şi proprietăţile nutritive ale fiecărui tip de hrană şi porţionarea furajelor.

Principiul agriculturii sustenabile, important pentru orice fermă ecologică, este respectat, iar numeroase sfaturi utile ne ajută să înţelegem mai bine problema adusă în discuţie. Dezvoltarea agriculturii ecologice a dus în ultimii ani la o creştere a productivităţii fermelor ecologice, dar şi a unei presiuni economice sporite.

Trăsăturile genetice care influenţează randamentul vitelor devin din ce în ce mai accentuate cu fiecare generaţie. Chiar dacă sănătatea vitelor şi bunăstarea lor nu sunt influenţate direct de intensitatea sporită a producţiei, condiţiile de mediu în care sunt crescute trebuie să se îmbunătăţească radical.

Hrănirea este un factor important pentru toate animalele. Punerea la dispoziţie a alimentelor cu un aport substanţial de nutrienţi de bună calitate este necesară, fiind probabil cea mai mare provocare pentru proprietarul unei ferme ecologice. Trebuie ţinut cont de adaptarea la condiţiile locale, integrarea în rotaţia agricolă, concurenţa cu produsele mai rentabile de pe piaţă etc. Deoarece condiţiile sunt atât de variate, toate indicaţiile în această privinţă sunt pur orientative. Există numeroase cărţi pe tema hrănirii corecte a vitelor, în special a raselor cu productivitate ridicată.

Care este motivaţia adăugării unui nou volum acestei colecţii impresionante? Într-un sistem agricol, sănătatea animalelor este un factor critic, care necesită nenumărate măsuri de corectare şi care ridică pretenţia tratării animalelor ca nişte fiinţe vii, nu ca nişte mijloace de producţie. Autorii cărţii „Furajarea ecologică a bovinelor“ au urmărit să aducă laolaltă diferite perspective asupra complexelor practici de hrănire a bovinelor.

Practica veterinară ne arată că sănătatea animalelor, cu toate intenţiile bune ale crescătorului, poate fi periclitată de o alimentaţie nepotrivită.

Cercetările ştiinţifice asupra ecosistemelor agrare în care vitele joacă un rol central şi asupra funcţionării lor optime au dus la concluzii concrete care ne ajută la soluţionarea problemelor de nutriţie.

Cartea „Furajarea ecologică a bovinelor“ rezumă informaţiile actuale obţinute de la practicanţi şi cercetători ai agriculturii ecologice, aducând răspunsuri la întrebările cele mai frecvente în domeniul nutriţiei vitelor fără a pierde legătura cu principiile acestui tip de agricultură.

Autorii nu au dorit să ofere un „manual de instrucţiuni“, ci un mijloc orientativ pentru cititorii interesaţi de agricultura biologică şi conceptele de hrănire a vitelor pe care aceasta le implică.

Soiurile de arbori de selecţie cel mai frecvent se înmulţesc vegetativ, deoarece proprietăţile soiului nu se transmit în totalitate prin sămânţă. Efectul de pierdere a proprietăţilor soiului depinde şi de la faptul, că multe soiuri fructifere se polenizează numai cu ajutorul altor soiuri.

De aceea fiece floare, şi respectiv fiece fruct are seminţe şi proprietăţi diferite. Dar dacă este necesar de a păstra proprietăţile unui soi anume, atunci este necesar ca acesta să fie înmulţit anume prin metoda vegetativă. Altoirea, în esenţă, nu este altceva decât înmulţirea vegetativă. Altoiul nu se plantează în sol, ci se ataşează la portaltoi.

Acest sistem de înmulţire a fost dezvoltat şi din considerentul, că arborele cu fructe frumoase şi gustoase nu se va dezvolta bine în mod obligatoriu. Pomul altoit însă constă, cel puţin, din două plante diferite, care îşi completează reciproc proprietăţile. Astfel devine posibilă combinarea creşterii viguroase a portaltoiului cu calităţile bune ale fructelor altoiului, cu scopul de a primi un pom sănătos cu fructe calitative.