Recent adaugate

Crescatoria de Gaste

Crescatoria de Gaste

Pretul nostru: 29.00 Lei (RON)
ALTOIREA, pe intelesul tuturor

ALTOIREA, pe intelesul tuturor

Pretul nostru: 23.50 Lei (RON)
Super REDUCERE - Pachet 3 Carti pt. Admiterea in Avocatura / Magistratura

Super REDUCERE - Pachet 3 Carti pt. Admiterea in Avocatura / Magistratura

Pret intreg: 359.00 Lei (RON)
Pretul nostru: 179.50 Lei (RON)
Reducere: 179.50 Lei (RON) (50.00%)
Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Teste Grila – Drept civil. Drept procesual civil. Drept penal. Procedura penala | 2015

Pret intreg: 110.00 Lei (RON)
Pretul nostru: 99.00 Lei (RON)
Reducere: 11.00 Lei (RON) (10.00%)

Google+

Noul Cod civil | Persoana fizica | Despre familie | Comentarii si explicatii A.R. Tanase

  

Recomanda unui prieten Adauga parerea ta Adauga in lista de dorinte Adauga spre comparare
Descriere

EXTRAS: 

(...)

D. Jurisprudenţa CEDO referitoare la autoritatea părintească, dreptul la viaţă privată şi de familie şi interesul superior al copilului:

1. Cauza Iosub Caras c. România, 27 iulie 2006 (www.echr.coe.int): Dreptul părintelui şi copilului de a se bucura unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile naţionale care împiedică acest drept constituie un amestec în dreptul garantat de art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Prin omisiunea de a informa instanţele de divorţ despre existenţa procesului bazat pe Convenţia de la Haga, autorităţile, şi mai ales Ministerul, au lipsit Convenţia de la Haga de însuşi scopul aceri adică acela de a preveni luarea unei decizii pe fond asupra dreptului legat de încredinţare în unde este reţinut copilul. în chestiunile legate de reunirea copiilor cu părinţii lor, oportunitatea unei măsuri trebuie judecată prin rapiditatea cu care este pusă în practică, asemenea necesitând o soluţionare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu aceştia. În vreme ce art. 6 acordă o garanţie procedurală, şi anume „dreptul la o instanţă” care să stabilească „drepturile şi obligaţiile civile”, art. 8 slujeşte scopul mai amplu al asigurării respectului cuvenit pentru, printre altele, viaţa de familie.

2. Cauza Sbîrnea c. România, 21 iunie 201 (www.echr.coe.int): Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii Europene de încălcarea de către instanţele naţionale a dreptului său la respectarea vieţii de familie, având în vedere imposibilitatea sa de a pune în executare hotărârea care stabilea în favoarea sa un program de vizitare a fiicei sale. Alegerea reclamantului pentru varianta constrângerii penale, formulând plângere penală împotriva fostei soţii la numai 4 luni după hotărâre, fără a exista indicii clare că aceasta se opusese la executarea acelei hotărâri, şi insistenţele sale privind reaua-credinţă a fostei soţii nu a fost cea mai constructivă abordare pentru normalizarea relaţiilor cu fiica sa. Infirmările succesive ale soluţiilor de netrimitere în judecată s-au realizat ca urmare a cererilor repetate ale reclamantului, iar durata relativ mare a urmăririi penale nu reprezintă o problemă de natură să afecteze relaţiile personale ale reclamantului cu fetiţa, în condiţiile în care, în paralel, DASPC a desfăşurat acţiuni ample de monitorizare. Legislaţia naţională, respectiv Legea nr. 272/2004, prevede dreptul la opinie al copilului, acesta fiind cel care s-a opus în mod constant la reîntâlnirea cu tatăl său. Eforturile depuse de DASPC nu au fost de natură a afecta relaţiile de familie ale reclamantului Mai mult, refuzul fostei soţii a reclamantului de a participa la unele activităţi organizate de asistenţii sociali nu au afectat relaţia fetiţei cu tatăl. în fapt, refuzul fetiţei de a nu-şi mai vedea tatăl a fost constant, iar atitudinea serviciului de asistenţă socială de a limita presiunile asupra fetiţei a fost rezonabilă. Demersurile executării silite au fost tardive faţă de scopul urmărit, reclamantul dovedindu-se intolerant faţă de propunerea realizată de fiica sa în acest context. Astfel, avându-se în vedere eforturile constante şi pe termen lung ale autorităţilor, necesitatea respectării interesului superior al copilului, precum şi atitudinea şi demersurile reclamantului îndreptate mai degrabă spre a obţine recunoaşterea oficială a influenţei negative a fostei soţii asupra fetiţei, s-a decis că autorităţile au reuşit să păstreze echilibrul între interesele concurente şi art. 8 din Convenţia europeană nu a fost încălcat.

3. Cauza Hoffmann c. Austria, 23 iunie 1993 (www.echr.coe.int): Refuzul după divorţ al drepturilor parentale ale mamei, având în vedere apartenenţa sa martorii lui Iehova, constituie o violare a art. 8 combinat cu art. 14 din Convenţie. În cauză, a fost refuzat aceste drept mamei în scopul de a proteja interesele copiilor, deoarece „frecventarea de către ei a acestei grupări religioase riscă foarte mult să ducă la marginalizarea lor socială; printre altele, viaţa le poate fi compromisă printr-un refuz al mamei de a-i lăsa să beneficieze de transfuzia de sânge”

4. Cauza Johansen c. Norvegia, 7 august 1996 (www.echr.coe.int): Pentru un părinte şi copilul său, a fi împreună reprezintă un element esenţial al vieţii de familie, chiar dacă relaţia dintre părinţi a încetat, şi măsurile interne care îl împiedică să fie împreună constituie o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 din Convenţie.

5. Cauza Streletz, Kessler şi Krenz c. Germania, 22 martie 2001 (www.echr.coe.int): Obligaţiile pozitive impuse statelor de art. 8 din Convenţie cu privire la întâlnirea părinţilor cu copiii lor trebuie să fie interpretate în temeiul Convenţiei cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 şi al Convenţiei de la Haga asupra aspectelor civile ale răpirii internaţionale de copii din 25 octombrie 1980 (Maire c. Portugalia, 26 iunie 2003; Ignaccolo-Zenlde c. România, 25 ianuarie 2000) şi trebuie luate în considerare toate normele relevante ale dreptului iternaţional, aplicabile părţilor contractante.

6. Cauza Hokkanen c. Finlanda, 23 septembrie 1994: Obligaţia autorităţilor naţionale de a lua măsuri nu este absolută, deoarece, uneori, reunirea unui părinte cu copiii săi care trăiesc de mai mult timp împreună cu celălalt părinte nu poate avea loc imediat şi necesită preparative. Natura şi amploarea acestora depind de circumstanţele fiecărei speţe, dar înţelegerea şi cooperarea tuturor persoanelor implicate constituie întotdeauna un factor important. Cu toate că autorităţile naţionale trebuie să facă tot posibilul pentru a facilita o asemenea colaborare, obligaţia acestora de a recurge la constrângere în domeniu nu poate fi decât imitată: este necesar ca acestea să ţină seama de interesele şi de drepturile şi libertăţile aceloraşi persoane, în special de interesele superioare ale copilului şi de drepturile care îi sunt recunoscute prin art. 8 din Convenţie. În cazul în care legăturile cu părinţii riscă să ameninţe aceste interese sau să aducă atingere acestor drepturi, este de competenţa autorităţilor naţionale să asigure un just echilibru între acestea.

7. Cauza Gnahore c. Franţa, 19 septembrie 2000 (www.echr.coe.int): Este important să se stabilească dacă a fost păstrat echilibrul echitabil între interesele concurente în speţă – al copilului, al celor doi părinţi şi al ordinii publice – în marja de apreciere acordată statelor în asemenea situaţii (Maumousseau şi Washington c. Franţa, 6 decembrie 2007), ţinând seama totuşi de faptul că trebuie avute în vedere în principal cele mai bune interese ale copilului.

8. Cauza Elsholz c. Germania, 13 iulie 2000; Marsalek c. Republica Cehă, 4 aprilie 2006 (www.echr.coe.int): „Interesele copilului” sunt considerate a fi următoarele: să păstreze legăturile cu familia sa, cu excepţia cazului în care acestea se dovedesc a fi indezirabile, şi să i se asigure dezvoltarea într-un mediu sănătos. Din perspectiva dezvoltării personale, interesul copilului depinde de diverse circumstanţe individuale, în special vârsta şi nivelul de maturizare, prezenţa sau absenţa părinţilor, mediul şi experienţele.

9. Cauza Carlson c. Elveţia, 6 noiembrie 2008: Curtea Europeană a Dreptului Omului este competentă să examineze procedura urmată de instanţele interne, în special să constate dacă aceste instanţe, în aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor Convenţiei de la Haga, au protejat drepturile garantate de Convenţie, în special pe cele ale art. 8.

10. Cauza Nistor c. România, 2 noiembrie 2010 (www.csm1909.ro): Procedurile privind dreptul de vizitare, inclusiv executarea hotărârii pronunţate la încheierea acestora, necesită o soluţionare urgentă, deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe iremediabile asupra relaţiilor dintre copil şi părintele care nu trăieşte împreună cu el. Curtea a remarcat faptul că dificultăţile întâmpinate în executarea hotărârii prin care era conferit reclamanţilor dreptul de vizitare proveneau în mare parte din animozitatea existentă între cei doi părinţi şi familiile acestora. Totuşi, Curtea a considerat că autorităţile competente nu au depus eforturi rezonabile pentru a facilita contactele regulate între reclamanţi şi minor, în condiţiile prevăzute de hotărârea judecătorească. în consecinţă, în pofida marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile competente în materie, imposibilitatea reclamanţilor de a-şi exercita dreptul de vizitare a fost interpretată, în cazul de faţă, ca o atingere disproporţionată adusă dreptului la respectarea vieţii de familie, garantat de art. 8 din Convenţie.

11. Cauza Sbârnea c. România, 21 iunie 2011 (www.csm1909.ro): Obligaţia autorităţilor publice de a adopta măsuri pozitive nu este absolută, nu este o obligaţie de rezultat, ci una de mijloace. Prin urmare, autorităţile nu pot fi considerate răspunzătoare pentru faptul că, în ciuda consilierii, atitudinea negativă a copilului faţă de reclamant persista, iar părintele căruia minorul îi fusese încredinţat nu a avut nicio legătură cu această atitudine. Trebuie să se ţină seama întotdeauna de interesul superior al copilului şi să se aibă grijă ca acţiunile pozitive ale autorităţilor pentru a proteja dreptul la viaţa de familie al unuia dintre părinţi să nu afecteze dreptul copilului la viaţa de familie, aşa încât nu se poate concluziona că autorităţile naţionale ar fi trebuit să intervină, în această situaţie dificilă din punct de vedere emoţional, într-o măsură mai mare decât au făcut-o.

12. Cauza Marcu c. România, 26 octombrie 2010 (www.csm1909.ro): Aplicarea interdicţiei totale şi absolute a exercitării drepturilor părinteşti, prin efectul legii, fără un control din partea instanţelor al genului de infracţiune săvârşită şi al interesului minorilor, nu poate să răspundă unei cerinţe primordiale legată de interesele copiilor şi, prin urmare, să urmărească un scop legitim, cum ar fi protecţia sănătăţii, a vieţii sau educaţiei minorilor.

13. Cauza Hasse c. Germania, 8 aprilie 2004 (www.echr.coe.int): Pentru un părinte şi copilul său, faptul de a fi împreună reprezintă un element fundamental al vieţii de familie, iar măsurile interne care împiedică acest lucru constituie o ingerinţă în dreptul protejat de art. 8 din Convenţie. Curtea a arătat că este conştientă de problemele cu care se confruntă autorităţile în situaţiile în care trebuie luate urgent măsuri de protecţie. Dacă nu se ia nicio măsură, există riscul real al vătămării copilului şi autorităţile vor răspunde pentru că nu au intervenit. În acelaşi timp, dacă sunt luate măsuri de protecţie, autorităţile pot fi blamate pentru o ingerinţă inacceptabilă în dreptul la respectarea vieţii de familie. Totuşi, atunci când se analizează posibilitatea luării unei măsuri atât de drastice pentru mamă, ce o privează de copilul nou-născut imediat după naştere, revine autorităţilor naţionale competente sarcina de a examina dacă nu ar fi posibilă o ingerinţă mai mică în viaţa de familie, într-un moment atât de critic din viaţa părinţilor şi a copilului. Curtea a considerat că trebuie să exercite un control mai riguros asupra restricţiilor suplimentare impuse de autorităţi după separarea copilului prin luarea faţă de acesta a măsurii plasamentului, cum ar fi cele vizând exercitarea drepturilor părinteşti sau dreptul la vizită al părinţilor sau orice alte garanţii legale destinate să asigure o protecţie efectivă a drepturilor părinţilor şi a copilului cu privire la respectarea vieţii lor de familie. Asemenea limitări suplimentare implică riscul de a rupe definitiv relaţiile familiale dintre părinţi şi un copil mic şi de aceea Curtea acordă autorităţilor o marjă de apreciere mai mică.

14. Cauza Salguiero da Silva Mouta c. Portugalia, 21 decembrie 1999 (www.echr.coe.int): Când se acordă custodia părinţilor instanţa nu are voie să acorde credinţelor religioase ale unuia dintre părinţi un rol decisiv în formularea deciziei. Astfel, faptul că un părinte este martor al lui Iehova nu trebuie să reprezinte un element concludent în decizia de a nu acorda custodia acelui părinte. Aceste argumente sunt lipsite de relevanţă în raport cu compatibilitatea unui părinte de a deţine custodia copilului şi, de aceea, sunt discriminatorii. Din acest motiv Curtea Europeană a descoperit o violare a art. 8 în conjuncţie cu art. 14 al Convenţiei europene în cazul Hoffman c. Austria (23 iunie 1993) şi în cazul Palau-Martinez c. Franţa (16 decembrie 2003). De asemenea, instanţa nu este îndreptăţită să refuze custodia unui părinte doar în baza faptului că acesta are orientări homosexuale [(Salguiero da Silva Mouta c. Portugalia, 21 decembrie 1999 (www.echr.coe.int)].

XV. În Monitorul Oficial nr. 545 din 3 august 2012 a fost republicată Legea nr. 134/2010 privind (noul) Codul de procedură civilă, dându-li-se textelor o nouă numerotare. Faţă de textul legii publicat iniţial, reprodus integral în lucrarea noastră, pentru a corela noile texte şi modificările aduse unora dintre texte prin dispoziţiile Legii nr. 76/2012, vom reproduce integral, potrivit formei republicate, articolele de interes referitoare la procedura divorţului, a punerii sub interdicţie şi a declarării pe cale judecătorească a morţii persoanelor fizice.

 

LA DETALII, VETI REGASI UN AMPLU EXTRAS DIN LUCRARE, 72 PAG (IN JOSUL PAGINII)!

Pretul nostru: 139.00 Lei (RON)
Cantitate:

Cuprins

 

Abrevieri

Cuvânt-înainte

Codul civil – Legea nr. 287/2009

Titlul preliminar. Despre legea civilă

Capitolul I. Dispoziţii generale

Capitolul II. Aplicarea legii civile

Capitolul III. Interpretarea şi efectele legii civile

Capitolul IV. Publicitatea drepturilor, a actelor şi a faptelor juridice

Cartea I. Despre persoane

Titlul I. Dispoziţii generale

Titlul II. Persoana fizică

Capitolul I. Capacitatea civilă a persoanei fizice

Secţiunea 1. Capacitatea de folosinţă

Secţiunea a 2-a. Capacitatea de exerciţiu

Secţiunea a 3-a. Declararea judecătorească a morţii

Capitolul II. Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente

Secţiunea 1. Dispoziţii comune

Secţiunea a 2-a. Drepturile la viaţă, la sănătate şi la integritate ale persoanei fizice

Secţiunea a 3-a. Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane

Secţiunea a 4-a. Respectul datorat persoanei şi după decesul său

Capitolul III. Identificarea persoanei fizice

Secţiunea 1. Numele

Secţiunea a 2-a. Domiciliul şi reşedinţa

Secţiunea a 3-a. Actele de stare civilă

Titlul III. Ocrotirea persoanei fizice

Capitolul I. Dispoziţii generale

Capitolul II. Tutela minorului

Secţiunea 1. Deschiderea tutelei

Secţiunea a 2-a. Tutorele

Secţiunea a 3-a. Consiliul de familie

Secţiunea a 4-a. Exercitarea tutelei

§1. Dispoziţii generale .

§2. Exercitarea tutelei cu privire la persoana minorului

§3. Exercitarea tutelei cu privire la bunurile minorului

Secţiunea a 5-a. Controlul exercitării tutelei

Secţiunea a 6-a. Încetarea tutelei

Capitolul III. Ocrotirea interzisului judecătoresc

Capitolul IV. Curatela

Titlul V. Apărarea drepturilor nepatrimoniale 

Cartea a II-a. Despre familie

Titlul I. Dispoziţii generale

Titlul II. Căsătoria

Capitolul I. Logodna

Capitolul II. Încheierea căsătoriei

Secţiunea 1. Condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei

Secţiunea a 2-a. Formalităţile pentru încheierea căsătoriei

Capitolul III. Formalităţi ulterioare încheierii căsătoriei

Capitolul IV. Nulitatea căsătoriei

Secţiunea 1. Nulitatea absolută a căsătoriei

Secţiunea a 2-a. Nulitatea relativă a căsătoriei

Secţiunea a 3-a. Efectele nulităţii căsătoriei

Capitolul V. Drepturile şi îndatoririle personale ale soţilor

Capitolul VI. Drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor

Secţiunea 1. Dispoziţii comune

§1. Despre regimul matrimonial în general

§2. Locuinţa familiei

§3. Cheltuielile căsătoriei

§4. Alegerea regimului matrimonial

Secţiunea a 2-a. Regimul comunităţii legale

Secţiunea a 3-a. Regimul separaţiei de bunuri

Secţiunea a 4-a. Regimul comunităţii convenţionale

Secţiunea a 5-a. Modificarea regimului matrimonial

§1. Modifi carea convenţională .

§2. Modifi carea judiciară

Capitolul VII. Desfacerea căsătoriei

Secţiunea 1. Cazurile de divorţ .

§1. Dispoziţii generale

§2. Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară

§3. Divorţul prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială

§4. Divorţul din culpă

§5. Divorţul din cauza stării sănătăţii unui soţ .

Secţiunea a 2-a. Efectele divorţului

§1. Data desfacerii căsătoriei

§2. Efectele divorţului cu privire la raporturile nepatrimoniale dintre soţi

§3. Efectele divorţului cu privire la raporturile patrimoniale dintre soţi .

§4. Efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori

Titlul III. Rudenia

Capitolul I. Dispoziţii generale

Capitolul II. Filiaţia .

Secţiunea 1. Stabilirea filiaţiei

§1. Dispoziţii generale

§2. Prezumţia de paternitate

§3. Recunoaşterea copilului

§4. Acţiuni privind fi liaţia

Secţiunea a 2-a. Reproducerea umană asistată medical cu terţ donator

Secţiunea a 3-a. Situaţia legală a copilului

Capitolul III. Adopţia

Secţiunea 1. Dispoziţii generale

Secţiunea a 2-a. Condiţiile de fond ale adopţiei

§1. Persoanele care pot fi adoptate

§2. Persoanele care pot adopta

§3. Consimţământul la adopţie

Secţiunea a 3-a. Efectele adopţiei

Titlul IV. Autoritatea părintească

Capitolul I. Dispoziţii generale

Capitolul II. Drepturile şi îndatoririle părinteşti .

Capitolul III. Exercitarea autorităţii părinteşti

Capitolul IV. Decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti

Titlul V. Obligaţia de întreţinere

Capitolul I. Dispoziţii generale 

Capitolul II. Persoanele între care există obligaţia de întreţinere şi ordinea în care aceasta se datorează

Capitolul III. Condiţiile obligaţiei de întreţinere

Capitolul IV. Stabilirea şi executarea obligaţiei de întreţinere

  • Anexa 1. Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Noul Cod civil (in extras)
     
  • Anexa 2. Dreptul familiei. Speţe desprinse din practica judiciară recentă
     
  • Anexa 3. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
     

Bibliografie

Index

 

EXTRAS:

 
Titlul cartii: Noul Cod civil | Persoana fizica | Despre familie | Comentarii si explicatii
Numele autorului/lor: Adrian Relu Tanase
Editura: C.H. Beck
Data aparitiei: 26 Apr 2012
Numar de pagini: 728
Pret intreg (Pretul de coperta afisat de producator): 139

Newsletter

Enter your email to subscribe to Newsletter:

Cosul de cumparaturi

In acest moment, COSUL DE CUMPARATURI este gol !

Moneda

Bestsellers

Tratat de crestere a bovinelor. Volumul 1

Tratat de crestere a bovinelor. Volumul 1

Pretul nostru: 80.00 Lei (RON)
Cresterea Crapului - Carte din Colectia Ferma

Cresterea Crapului - Carte din Colectia Ferma

Pretul nostru: 39.00 Lei (RON)

eXTReMe Tracker